EVANGHELIA SOCIALĂ, CONSILIUL BISERICILOR ȘI SOCIALISMUL FABIAN
sursa: http://www.thebereancall.org/content/social-gospel-councils-churches-and-fabian-socialism
Căteva mici detalii despre Socialismul Fabian și despre teologul “evanghelic” WALTER RAUSCHENBUSCH (1861-1918), considerat “tatăl evangheliei sociale”, detalii ce au fost compilate în acest mic articol folosind ca sursă principală articolul de apologetică evanghelică de la link-ul postat mai sus.
Walter Rauschenbusch a studiat teologia la universitatea americană, University of Rochester, și apoi a lucrat, din 1902, ca profesor de Istoria Bisericii la seminarul teologic american Rochester Theological Seminary. Acest seminar i-a oferit ulterior o platformă pentru scrierea și mai ales difuzarea cărților sale, cărți de genul: “Criticând Ordinea Sociala” și “O teologie pentru Evanghelia Socială”. Aceste cărți ale lui Walter Rauschenbusch erau îmbibate de ideologie socialistă și de ceea ce teologii numesc “critica înaltă a bibliei” (care e de fapt arta satanică a deconstrucționismului teologiei biblice sănătoase, care și-a propus demolarea versată a doctrinelor autentice ale Sfintei Scripturi) . Astfel, Walter Rauschenbusch, a reușit să creeze prin această malignă teologie ’’revoluționară”, o “evanghelie” mai “RELEVANTĂ” și mai “PLINĂ DE COMPASIUNE” pentru mulți.
Cu ajutorul ei, așa cum a firmat si dr. A. W. Beaven, fostul președinte al Consiliului Federal al Bisericilor din S.U.A, s-a produs “o schimbare atât de direcție cât și în accentele puse, care au fost urmate mai apoi de Protestantismul American”.
Coincidență, sau nu,… SIGUR nu!, amândouă instituțiile de învățământ superior teologic, menționate mai sus, unde a studiat și lucrat Walter Rauschenbusch, au fost fondate de nimeni altul decât faimosul John D. Rockefeller, care a fondat sute de instituții de învătământ, chiar si unele “creștine”.
Walter Rauschenbusch a introdus conceptul eretic care spune că Isus Cristos a fost unul ”care NU ar fi venit ca să salveze păcătoșii din pacatele lor, ci unul care a avut o ‘pasiune socială’ pentru societate”. Walter Rauschenbusch și tovarășii săi au înființat “Frăția Împărăției” care a reunit lideri de biserici, care gândeau la fel ca și ei, sub o dorință socială comună de înfăptuire a ”Împărăției Lui Dumnezeu” aici și acum, în această lume, pe acest pământ.
Planul lor s-ar potrivi ca o mănusă cu năzuințele și strădaniile neoevanghelismului contemporan. Planul lor chema la reformă politică, unitate ecumenică, “Justiție Socială” și pace globală. Ca să-și justifice locul în (noua) teologie “creștină”, cuvinte biblice ca mântuire/răscumpărare și regenerare/naștere din nou, au fost redefinite ca să se potrivească agendei lor socialiste.
Nu vă sună foarte cunoscut termenii de mai sus? Lideri cu succes în biserici, folosesc azi aceeași strategie. Pastorul neoevanghelic contemporan, Brian McLaren, este socotit liderul suprem, deși neîncoronat oficial, al curentului teologic neoliberal, postmodern, denumit “Biserica Emergentă”. Recenta sa carte, intitulată “Mesajul secret al lui Isus”, denaturează învățătura Cuvântului lui Dumnezeu, prin susținerea ideii nebiblice de Împărăție pământească, interreligioasă, a lui Dumnezeu. În același mod, Tony Campolo, alt lider de succes neoevanghelic, susține ideea perfecționării lumii terestre/pământești prin acțiune socială, ridiculizând direct promisiunea clară a Bibliei referitoare la viața eternă:
„Evanghelia nu este… despre plăcinta din ceruri* pe care o primești după ce mori… Este obligatoriu ca generația care se pare că are succes, care promite multe, să înțeleagă că Isus-ul biblic era dedicat realizării unei noi ordini sociale în această lume… De aceea, a deveni creștin, implică chemarea la acțiune socială”
plăcinta din ceruri* – este o expresie englezească figurativă care desemnează răsplata viitoare după moarte, socotită ca fiind înlocuitoare ideii de răsplătire aici și acum, în viața aceasta pământească
În 1907 Walter Rauschenbusch s-a întâlnit cu liderii Socialiștilor Fabieni din Anglia, Sidney Webb și Beatrice Potter Webb. Spre deosebire de agitații revoluționari marxiști (care credeau că schimbarea societății spre progres trebuie făcută prin violență, prin revoluție armată), metodicii socialiști fabieni puneau accentul pe transformarea pașnică a societății pentru a atinge scopurile lor, transformare realizabilă prin propagandă și infiltrarea universităților, seminariilor, bisericilor, etc.
De-alungul anilor, această mișcare a socialiștilor fabieni a crescut și i-a inclus și pe: Bertrand Russell, H. G. Wells (care a scris cartea “Conspirația Deschisă. Planul de execuție pentru o revoluție mondială”), dramaturgul George Bernard Shaw, apoi Sinclair Lewis, pe lidera Societății TEOSOFICE, Annie Besant și pe liderul comunist Harry Dexter White care a lucrat cu ALGER HISS la înființarea O.N.U, sau U.N (in lb. engleză). Această ideologie a Socialismului Fabian s-a răspândit în națiunile din Vest (occident), datorită, în parte, bisericilor liberale care i-au predicat mesajul ca și cum ar fi fost suținut de autoritatea Lui Dumnezeu.
